În cursul existenţei tale, oscilezi continuu ca funcţie ondulatorie, ceea ce în esenţă şi eşti, din focalizare în nefocalizare, intrând în definire şi ieşind din ea, mişcându-te întotdeauna înainte şi înapoi ca un pendul de ceas sau ca inima unui atom, din unitatea fiinţării cu Dumnezeu, spre o expresie finită a potenţialului infinit al lui Dumnezeu şi iar înapoi în unitate, mereu înainte şi înapoi.