Scopul

by Catalin AmzaWritingsPosted on 1,506 Comments

Privind in amanunt, observ ca viata majoritatii urmeaza acelasi ciclu, aceleasi etape. Ne supunem acestui curs firesc al vietii, fara sa ne intrebam asupra unei finalitati, asupra unui scop. Oare “a trai viata din plin” si eventual a lasa in urma niste urmasi este indeajuns sa ne consideram impliniti? Oare respectand aceste traditii puteam spune ca ne-am urmarit un scop care ne ofera satisfacere si garantie ca n-am trait degeaba? Muncim, alergam, ne zbatem, dar fara sa ne oprim un moment si sa intrebam “De ce?”, facem totul in mod automat doar pentru ca toata lumea face acest lucru. Inca ne axam pe supravietuirea noastra ca specie, ca si entitate fizica, insa constiinta si luciditatea raman inhibate.

Majoritatea spunem ca scopul nostru este de a trai, dar oare traim constient? Simtim ca traim, sau doar reactionam impulsiv? Probabil ca scopul suprem al omului este acela de a-si gasi scopul. Spun asta pentru ca mereu ne fixam scopuri dar totodata suntem intr-o continua nemultumire si cautare. Eu mi-am gasit scopul? Pot spune ca da si anume cred ca sunt un motiv de expansiune a constiintei universale,  iar sarcina mea este de a cultiva divinitatea cu manifestarile induse de experimentarile pe care mi le ofera Universul. Sunt aici atat pentru a trai, pentru a ma manifesta, dar si pentru a fi constient de acest proces.

Eu vad Pamantul ca o gradina plina de flori. Omul superficial calca cu ignoranta florile, lasand o urma de petale palide in urma sa. Omul egoist  culege cat mai multe flori doar din nevoia de a avea, de a detine. Omul sensibil e constient de prezenta sa intr-un rai plin de flori, alege sa paseasca atent si fin, adesea se opreste un moment hranind fiecare floare cu sclipirea ochilor sai. Scopul sau este sa devina  floare. De aceea isi alege una, se apleaca si o atinge usor cu propriile lacrimi de iubire, ii zambeste si o implora sa infloreasca cat mai frumos. Aceasta il asculta, si ii raspunde mereu prin savoare de miresme. Fiinta imbatata de entuziasmul existentei, culege o petala, isi indreapta ochii plin de lacrimi spre cer, si isi implora creatorul sa devina o floare. Creatorul, infinit prin a lui iubire isi transforma visatorul intr-o pura roua , care se revarsa peste intreg campul, asternand a sa constiinta pe petalele fiecarei flori.

Fiecare fiinta este libera sa se manifeste in felul ei, Creatorul nu ne spune decat “Jucati-va frumos!”. De ce sa nu cream o armonie in alegerile noastre, de ce sa nu ne alegem impreuna un scop maret si  sa ne jucam impreuna in atingerea lui? Alegem mereu sa fugim nepasatori prin gradina raiului ca sa ne indreptam unde? Nu avem timp sa ne odihnim, sa admiram privelistea, culorile, linistea…noi doar fugim! Simtim gradina limitata, nestiind ca a ei continuitate consta in deschiderea noastra interioara. Nu exista un scop mai suprem decat acela de simti ca existi si de a da o forma cat mai frumoasa acestui dar. Realizati acum ca interiorul fiecaruia reprezinta poarta spre o noua gradina, un nou rai!

De ce?

by Catalin AmzaWritingsPosted on 19 Comments

 Cu toate ca sunt constient de armonia si perfectiunea Universului imi este greu sa ma impac cu un raspuns rezonabil fata de durele sale impulsuri asupra mea. De ce ma simt ca o parte detasata de intreg care nu armonizeaza impreuna cu totul, de ce nu dansez in sincron cu intreaga vibratie inalta. De ce trebuie sa ne simtim loviti si sa suferim pentru ca frecventele noastre sa se inalte, pentru ca noi sa ne trezim din ignoranta? De ce este greu sa traim constient o stare de fericire si multumire deplina? De ce realizarile, fericirea ne capteaza total atentia si ne inhiba recunostinta fata de sursa care ofera toate acestea? Am ajuns la stadiul in care imi este imposibil sa judec ceea ce mi se intampla cu toate ca dorintele sunt cu totul altele. Am inteles ca dorintele sunt o nepotrivire pentru acest plan divin desfasurat cu atata inteligenta constienta si iubire mareata incat dorinta chiar nu isi are sensul. Am invatat sa accept totul, sa ma predau existentei incat sa nu mai leg de nici o dorinta din placerea de a intelege si de a trai in armonie cu aceasta manifestare divina, acest echilibru care le cuprinde si imbina pe toate.

Insa un singur lucru ma macina: De ce conceptia fiintei  este de  asa natura incat durerea si suferinta sunt catalizatorii necesari in formarea noastra ca fiinte sensibile si constiente? De ce ne nastem intr-un somn profund din care ne trezim doar prin palme dureroase?De ce o simpla atingere a entuziasmului de a exista nu este suficienta in trezirea catre iubire si recunostinta pentru ceea ce suntem cu adevarat? Meritam sa traim ceea ce ne macina, pentru ca majoritatea suntem niste consumatori de fericire fara nici un fel de recunostinta si entuziasm. Rar ne gandim ca suntem datori cu o lacrima de recunostinta fata de ceea ce ne-a permis sa fim aici, acum, fata de ordinea absoluta ce ne mentine intr-o caldura a posibilitatilor infinite. Mereu omul ranit si trist e cel caruia chiar ii pasa, cel care incearca sa-si dizolve egoismul, regasindu-se si in alte suflete. Probabil ca entuziasmul absolut emanat de cunoasterea interioara a fiecaruia va impune o noua metoda de dirijare catre mult cautata cale de liniste, iubire si implinire deplina.

Perceptia

by Catalin AmzaWritingsPosted on 5 Comments

  Analizand cele doua directii umane de cunoastere si evolutie – real si spiritual – am realizat ca omenirii nu ii este necesar extragerea directiei corecte din cele doua, nici realizarea unei a treia directii, ci contopirea acestor directii. Viziunea reala reprezinta metoda primara de parcurgere a necunoscutului , metoda  indreptata spre cunoasterea si modelarea exteriorului. Spiritualul in schimb demonstreaza ca exteriorul este doar o proiectie, holograma a carei sursa creatoare este interiorul individului, existenta exteriorului in lipsa unui observator ar fi absurda si fara sens. Filosofia e algoritmul  general al oricarei activitati . Celelalte preocupari sunt doar variabile ce particularizeaza marele algoritm-filosofia. Filosofia le reuneste pe toate la nivel avansat. Informatica are la baza conceptul de 0 si 1. Cu alte cuvinte,  exact singurul mod in care putem reprezenta lumea din jur. Conceptul de 0 si 1 reprezinta dualitatea care pentru intelegerea unor notiuni mai subtile devine o limitare pe care trebuie sa o depasim.

Dualitatea reprezinta compactarea tuturor conceptelor si perceptiilor care penduleaza intre cele doua posibilitati limitate: absenta-prezenta, fals-adevarat, rau-bun, urat-frumos, etc. Orice notiune abstracta si subtila care este raportata acestor doua repere ne inhiba aria de de a percepe si sesiza intelegerea lor. Noi ocolim marele reper in jurul caruia graviteaza tot ceea ce este, reper care totodata este si scopul existentei noastre: starea de a fi, darul de a exista, oportunitatea de a experimenta  si de a ne manifesta la interactiunea posibilitatilor cu care universul isi contureaza infinitatea. Nimic nu este rau sau bun ci tot ceea ce este are un scop bine definit in evolutia constiintei noastre.

Darul nostru de cocreatori produce imbracarea tuturor  interactiunilor in diferite forme in functie de subiectivismul construit pe baza a ceea ce am trait. De aceea cunoasterea interioara presupune imbunatatirea perceptiei interioare si implicit a intregului, intrucat nu exista o realitate exterioara bazata pe un obiectivism absolut.  Aceasta nu necesita nevoia de fi un filosof, o biblioteca de carti sau un depozit de informatii, ci sa ai acea sclipire care se numeste interes. Merg pe premiza asta. Ma ajuta sa nu ma amagesc ca sunt un invatacel care nu stie mai nimic, nu stie mai nimic din dorinta de a juca frumos rolul invatarii si cunoasterii, pentru ca in esenta el detine tot, singurul efort care ii ramane este sa recunoasca asta. Fluxul de ganduri al ratiunii inradacinate in materialism ma impinge catre o sfiala cum ca s-ar putea sa ma invart doar intr-un cerc al teoriei si doar atat, dar asta reprezinta modul de a-mi manifesta urletul de iesire din ignoranta in maniera care-mi sta in putinta. Entuziasmul emanat de nevoia  de a  impartasi energia si gandurile pozitive ale trezirii constiintei in contrast cu superficialitatea si ignoranta majoritatii, te face sa te simti singur intr-un ocean in care te bucuri  singur ca poti inota, restul sunt prea captivati de placerea de a se ineca.

Conditia actuala este o etapa inferioara a evolutiei spirituale prin care omenirea este condamnata si nevoita sa treaca in parcurgerea experimentarii existentei. Ne apropiem de un moment de cumpana, dar nu asa drastic si apocaliptic cum e prezis si perceput ci doar o separare si selectie in functie de impunerea interioara a fiecaruia. Dovedita indemanare de a modela realitatea materiala reflecta calitatea noastra suprema  de creatori, dar totodata si naivitatea care a impins controlul creatiei asupra noastra. Suntem arhitectii acestui Matrix creat atat de bine incat am ajuns sa ne identificam cu el, am ajuns simple instructiuni de cod care depind strict de marele Matrix. Decaderea economica din zilele noastre ce produce destramarea Matrixului reflecta implicit si distrugerea majoritatii care simt in paralel colapsul acestui sistem. Totodata pentru unii prabusirea Matrixului le dezvaluie adevarata natura de creatori fiind deschisi spre oportunitatea de a crea un alt sistem  bazat pe constiinta si energie, sistem care va rezona cu esenta scopului nostru, care spre deosebire de Matrix va depasi satisfactia comfortului senzorial.

In concluzie cele intamplate in aceste perioade ar trebui sa afiseze un semn de intrebare asupra perceptiilor noastre. Trebuie sa ne abatem de la postura de a vedea aceasta perioada ca fiind neagra, ci ca pe una deschizatoare catre noi posibilitati, un impuls catre o trezire a adevaratei noastre esente divine!