Viata

Priveste in jurul tau si observa viata in plina ei manifestare, observa cum se autointretine, observa cat este de suficienta si perfecta in propria ei diversitate. E atat de complexa incat te cuprinde si pe tine, fiinta separata, total straina si aproape inexistenta prin refuzul tau de a incerca sa traiesti asa cum traieste intreaga viata din jurul tau. Insa viata a permis sa-si imparta prezenta cu tine, a dorit ca tu sa-i completezi infatisarea si pentru asta ea se dedica total tie, tu esti propria ei preocupare si astfel ea se afiseaza cat mai placut in fata ta. Isi doreste enorm sa fiti impreuna, sa o observi, sa o asculti atent, sa devi receptiv asupra prezentei sale. Ti se daruieste total, pulseaza incontinuu viata pura in tine, dar tu alegi sa o ignori si sa profiti in scop inutil de fiecare respiratie pe care ea ti-o ofera. Te respecta enorm incat indrazneste sa te atinga doar cu frumusetea ei, sa-ti comunice doar prin tacere si nemiscare. Adesea se tot intreaba de ce alegi mereu sa joci rolul suferintei si de ce preferi sa traiesti o alta viata decat aceea pe care ea ti-o ofera.

Observa campul nemiscarii si linistii din jurul unui copac si simte cum acesta se odihneste in fiinta. Observa cum totul in jurul tau e prins in dansul armonios al vietii, unde fiecare entitate isi celebreaza prezenta in decorul existentei a tot ceea ce este. Observa-te apoi pe tine, cel prins intr-o capsula separata ce contine propriile legi, judecati, realitati, o capsula cu o viata proprie iesita de sub control si intoarsa asupra ta. Traiesti un loc intunecat ce adesea are tendinta de a sufoca lumina din jurul sau, facand ca orice loc patruns de miscarea sa sa prinda o forma rece, intunecata, ostila.

Viata ti s-a oferit cu atata grija si atentie incat asteapta de la tine raspunsul pentru care a facut asta. Posibil sa fie din cauza singurei “slabiciuni” pe care o are iubirea si anume nevoia de a fi daruita si reflectata. Deci afla ca postura ta in fata acestei Existente este aceea de a intretine iubirea si de a-i satisface nevoia acesteia de a fi simtita si cultivata de catre cineva. Pentru ca asa se manifesta iubirea, e dependenta de cineva capabil sa o simta si sa o daruiasca mai departe inzecit. Noi credem ca pentru a trai iubirea este necesar sa o primim, insa avem iubire indeajuns, solutia este sa o exprimam si sa o manifestam, deci daruind iubire poti trai in iubire.

Viata nu reprezinta evenimente indeplinite automat si inconstient, nu este un tipar care trebuie parcurs. Viata se cere a fi o experienta vie si constienta, o constientizare din partea ta ca o detii si ca o experimentezi. Nu mai consuma viata ci regaseste-o in tine, acolo unde ea exista vesnic. Viata e o ocazie, o sansa pe care parca ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina.

Dezvoltare spirituala

    Orice om are capacitatea de a se dezvolta spiritual. Vad aceasta dezvoltare ca pe o descoperire a ceea ce esti tu cu adevarat, o cunoastere indreptata spre interior, spre sursa fiintei tale. Totodata dezvoltarea spirituala implica si o sensibilitate mai fina in ceea ce inseamna a te simti viu, constient de tine si de existenta ce emana din sinea ta. Din perspectiva mea, calea dezvoltarii spirituale iti reda mult cautatul scop al vietii. Scopul consta in exploatarea cat mai profunda a starii de existenta, a starii de a fi. Patruns intr-o astfel de stare vei fi invaluit de un entuziasm ferit de orice forma mentala, traiesti o dragoste independenta, libera, suspendata intr-un vid pur. Starea nu depinde de nimic, astfel, automat esti ferit de frica de a pierde aceasta simtire, Esti constient ca tu esti sursa iubirii pe care o experimentezi, existi, deci vei fi invaluit la infinit de aceasta iubire. Odata descoperit, acest scop iti lasa impresia ca l-ai cunoscut dintodeauna, ca a existat latent in tine. Intradevar, acest sens al existentei tale a fost vesnic in interior, asteptand raspunsul unui stimul din partea ta. La cea mai fina atingere a sinelui, vei fi patruns in savoarea existentei pe care inainte ai ignorat-o. Intelegi ca scopul primar al vietii tale nu este sa faci ceva anume, ci doar sa te bucuri de starea de a fi, in eternitatea prezentului.

Repetarea mea legata de Existenta este explicatia faptului ca aceasta experienta m-a initiat spre dezvoltarea mea spirituala, de aceea Existenta poarta titlul blogului, tema centrala a articolelor mele, precum si sensul vietii mele. Imi aduce liniste, traire constienta, iubire, oportunitate spre orice posibilitate, detasare de frica, anularea limitelor, constrangerilor si dependentelor, sensibilitate, sursa inepuizabila de fericire, precum si alte senzatii din totalitatea celor pe care Existenta mi le poate oferi! Hranirea spirituala e singurul progres a carei evolutie va fi pastrata, intrucat de actiunile ego-ului vei fi purificat la viitoarea ta renastere. Esti doar un suflet, o constiinta, o iubire, deci investeste in ceea ce esti, adica in sensibilitate, dragoste, energie. Omenirea poate ajunge sa exploreze intreg Universul, insa fara o perspectiva spirituala ea va omite mereu un singur loc, un loc sacru ocupat de propria fiinta care detine cheia unor noi dimensiuni ce ne comfirma ca infinitatea nu poate fi cucerita ci doar recunoscuta ca fiind parte din a ta existenta.

Ce sta in calea dezvoltarii spirituale? Lacomia ego-ului de a-si satisface valul dorintelor sale, identificarea cu forme, ignoranta, nepasarea, evitarea prezentului si alte roluri pe care le jucam atat de bine incat am fost stapaniti de ele. Solutia? Existenta e atat de vasta incat ne ofera mediul necesar pentru orice experienta, experienta care depinde de raspunsul si manifestarea noastra fata de mediu. Asupra unora Universul incepe sa se manifeste intr-o forma mai deosebita, pe care initial o percepem ca pe un dezastru, esec, suferinta. Defapt Universul urmareste o ridicare vibrationala din partea ta. Intreaga ta atentie nu va mai fi distribuita pe larga gama de dorinte inutile impuse de ego, ci ea se va centraliza asupra suferintei pe care o resimti. Devi mai inchis, sensibil, apelezi la detasare si contemplare, astfel fuga fata de tine va inceta si vei petrece mai mult timp in preajma ta. Usor, usor te apropii de dorinta Universului si descoperi ca armonia acestuia nu a incercat niciodata sa suferi ci sa-ti depasesti suferinta. Tensiunea acumulata va fi inlaturata prin lacrimi de libertate, vei sesiza perfectiunea ce a lucrat asupra ta si astfel vei trai dulcea intiere in evolutia ta spirituala.

Lumea e invaluita intr-un vis cuprins de straturi de vise, fiind captata intr-un somn profund din dorinta de a trai dulcea trezire. Am experimentat indeajuns polul opus al esentei noastre, intunericul. E timpul sa recunoastem aparenta acelui intuneric indus de caderea noastra in uitare, ignoranta si superficialitate. A sosit vremea in care intunericul mintii e tradat de o iubire luminoasa, iubirea sinelui si a Existentei sale eterne!