It is very rare to find a man at the exact point where he is physically; you can find him somewhere else but not where he is. There is such a disparity. No one is here, no one is now — and here and now is the only life, the only reality.


In life of the outside there is no rest, no peace, no bliss, no relaxation, unless one enters inside, then one enters a totally different world. There you are alone. There is no question of conflict, there is nobody to fight anybody, no question of competition. There is nothing to achieve, nothing to lose, nothing to gain; a great calmness descends upon you.


You have to negate many things, you have to destroy the past-oriented mind and clinging with memories. All that is nothing but dust which has gathered on your consciousness, and if you cling to it you lose the quality of mirroring reality. It has to be removed. Destruction is a way to discover that which is indestructible.


People are very ungrateful; they don’t feel any gratitude for existence at all. The whole sky is full of stars and no thankyou arises in their hearts. It is as if their hearts are non-functioning. The sun rises with such tremendous beauty, the birds sing, the flowers open, only man remains closed, without any song, as if love has died in him.

Constient

Ceea ce te priveaza de simtire fina si atenta asupra vietii este interpretarea gresita pe care o ai asupra conditiei de a fi. Oamenii nu-si definesc, nu-si abordeaza si nu-si exprima in nici un fel starea de a fi prezent in viata, incat ei percep aceasta postura ca fiind banala, evidenta, o datorie pe care universul oricum era obligat sa o indeplineasca.

Viata e perceputa ca un loz ieftin, unul fara valoare pe care parca l-ai gasit pe jos, unul la care te apleci cu scarba doar ca sa faci o afacere din el, sa il vinzi pentru ceva. Cand vezi ca mai tot ce e in jurul tau detine acelasi bilet ieftin, te simti dezgustat si fugi spre altceva cu care sa devi special. Aproape fiecare isi doreste ceva mai mult decat conditia banala de a respira, decat plictiseala de a fi, ceva mai mult decat ideea de a te afla inconjurat de o natura saraca, una formata din banalitati pe care le gasesti la orice pas si de care poti profita in orice hal vrei. Oare ce poti vedea interesant in asa ceva, se intreaba ei. Cand te recunosti decat intr-o minte plina de mizerie, o astfel de atitudine te reprezinta, cu o asa abordare simtirea fata de tine si fata de ce-i in jurul tau devine nula. Faptul ca ti se pare normal si de la sine ideea ca existi, asta implica o nevoie disperata de a fabrica ceva de consum, sa fugi spre ceva care te-ar mai putea stimula in vreun fel, ceva care ti-ar produce evadarea din plictiseala morbinda cu care ti-ai sufocat propria prezenta. Ma uit in jur si vad oameni stimulati doar de impulsuri solide, doar de ceva puternic concentrat, doar de lucruri in care s-a investit suferinta. Restul impulsurilor subtile, cele cu un parfum natural au fost incinerate de plictiseala, devenind total neobservabile pentru un om care doarme adanc, atat de adanc incat atingerile fine sunt degeaba.

O identitate fabricata separat de Intreg este evident sa fie stimulata de niste impulsuri diferite, sintetice. Ego-ul digera doar propriile productii si cele impuse de societate. Cand il tratezi cu subtilitati sarace in continut mental, cu discutii lipsite de interpretari mentale, incepe sa-ti injecteze plictiseala, sa te plaseze in terenul ignorantei unde totul capata nuanta nonsensului si deraderii. Ego-ul este rolul, continutul vietii pe care societatea ti l-a impus, este forma pe care tu ai ales sa te defineasca in totalitate, este o pata careia i-ai permis sa-ti acopere orice urma de viata din tine. Nu este un fenomen natural cu care te-ai nascut, este un produs ulterior fabricat de societate, e o granita dincolo de care tu nu te mai poti regasi, nu te mai poti defini si nici recunoaste. Oamenii nu au nici cea mai vaga idee ca sunt intemnitati, nu stiu ca exista un ego, nu stiu sa faca diferenta intre viata in sine si formele cu care aceasta poate fi umpluta. Ei se recunosc decat in ceea ce fac, ceea ce au, ceea ce viata lor contine si de aceea cand acest ego e compromis, ei incep sa sufere, iar cand acest ego este ucis, viata lor inceteaza sa mai existe. Nu sunt adeptul suprimarii totale a ego-ului intrucat el este o parte necesara in cadrul comuniunii cu ceilalati, ci incerc sa las loc vietii sa respire dincolo de acest rol, sa-ti permiti unele momente de eliberare de acest ego si sa observi cum existenta are ea grija.

Identitatea e doar un rol variabil si incert, intr-o continua schimbare, ceea ce conteaza e viata in sine, spatiul unde orice rol se iveste, se schimba si dispare. Libertatea vietii poate fi exprimata daca poti realiza ca tot ce iti trece prin minte sunt doar niste ganduri, daca privesti ca un martor la reactiile tale mentale si emotionale, atunci poti simti cum creste in tine o constiinta in care se petrec toate gandurile si emotiile, un spatiu interior in care se desfasoara actiunile vietii tale. Incearca sa devi constient de campul tau energetic interior, simtind prezenta vie, animatoare din interiorul corpului. Stai linistit si percepe niste stari care au un impact frumos asupra ta, simte bucuria ca existenta te sustine in orice moment, iar acest lucru il face pentru ca si ea are nevoie de tine, esti o necesitatate. Existenta intelege doar limbajul tacerii, linistii si libertatii interioare, pentru ca ea nu este o persoana ci este insasi prezenta pura ferita de orice tulburare umana.

Permite catorva momente sa fie diferite de ceea ce ai trait pana acum si invita inteligenta cosmica sa-ti sopteasca parerea ei despre sensul prezentei tale aici. In ciuda alegerilor tale de a plonja si de a te pierde in fluxul formelor pe care viata le cuprinde, intelege ca tu si existenta sunteti mereu disponibili unul celuilalt.


I affirm life, I rejoice in life. And I would like you all to be deeply, intensely, passionately in life, with one condition only: alertness, watchfulness, witnessing. And I know the difficulty arises, because you will be living with millions of sleepy people.


From the day I acknowledge my inner self I became concious of the essence of the Existence!


Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul Univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!


Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire. A cunoaşte întreaga lume nu este nimic în comparaţie cu faptul de a cunoaşte misterul interior al fiinţei tale!


The real flowers have many differences; the plastic flowers are permanent — the plastic love will be permanent. The real flower is not permanent, it is changing moment to moment. Today it is there dancing in the wind and in the sun and in the rain. Tomorrow you will not be able to find it — it has disappeared just as mysteriously as it has appeared. Real love is like a real flower.