Viata

Priveste in jurul tau si observa viata in plina ei manifestare, observa cum se autointretine, observa cat este de suficienta si perfecta in propria ei diversitate. E atat de complexa incat te cuprinde si pe tine, fiinta separata, total straina si aproape inexistenta prin refuzul tau de a incerca sa traiesti asa cum traieste intreaga viata din jurul tau. Insa viata a permis sa-si imparta prezenta cu tine, a dorit ca tu sa-i completezi infatisarea si pentru asta ea se dedica total tie, tu esti propria ei preocupare si astfel ea se afiseaza cat mai placut in fata ta. Isi doreste enorm sa fiti impreuna, sa o observi, sa o asculti atent, sa devi receptiv asupra prezentei sale. Ti se daruieste total, pulseaza incontinuu viata pura in tine, dar tu alegi sa o ignori si sa profiti in scop inutil de fiecare respiratie pe care ea ti-o ofera. Te respecta enorm incat indrazneste sa te atinga doar cu frumusetea ei, sa-ti comunice doar prin tacere si nemiscare. Adesea se tot intreaba de ce alegi mereu sa joci rolul suferintei si de ce preferi sa traiesti o alta viata decat aceea pe care ea ti-o ofera.

Observa campul nemiscarii si linistii din jurul unui copac si simte cum acesta se odihneste in fiinta. Observa cum totul in jurul tau e prins in dansul armonios al vietii, unde fiecare entitate isi celebreaza prezenta in decorul existentei a tot ceea ce este. Observa-te apoi pe tine, cel prins intr-o capsula separata ce contine propriile legi, judecati, realitati, o capsula cu o viata proprie iesita de sub control si intoarsa asupra ta. Traiesti un loc intunecat ce adesea are tendinta de a sufoca lumina din jurul sau, facand ca orice loc patruns de miscarea sa sa prinda o forma rece, intunecata, ostila.

Viata ti s-a oferit cu atata grija si atentie incat asteapta de la tine raspunsul pentru care a facut asta. Posibil sa fie din cauza singurei “slabiciuni” pe care o are iubirea si anume nevoia de a fi daruita si reflectata. Deci afla ca postura ta in fata acestei Existente este aceea de a intretine iubirea si de a-i satisface nevoia acesteia de a fi simtita si cultivata de catre cineva. Pentru ca asa se manifesta iubirea, e dependenta de cineva capabil sa o simta si sa o daruiasca mai departe inzecit. Noi credem ca pentru a trai iubirea este necesar sa o primim, insa avem iubire indeajuns, solutia este sa o exprimam si sa o manifestam, deci daruind iubire poti trai in iubire.

Viata nu reprezinta evenimente indeplinite automat si inconstient, nu este un tipar care trebuie parcurs. Viata se cere a fi o experienta vie si constienta, o constientizare din partea ta ca o detii si ca o experimentezi. Nu mai consuma viata ci regaseste-o in tine, acolo unde ea exista vesnic. Viata e o ocazie, o sansa pe care parca ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina.

Exist si asta e de ajuns!

Ti-ai atins vreodata iubirea infinita din interiorul fiintei tale? Eu am incercat si am descoperit ceva mai presus de cuvinte, atat de frumos incat a devenit un scop al vietii mele. Te asigur ca detii absolutul in adancul naturii tale, indrazneste sa-ti cunosti adevarata esenta prin a te iubi ca existi. Incearca, iar la simpla atingere garantez ca vei trai o dragoste imensa, lacrimile iti vor curge instant, devi constient, te simti viu si implinit, iti vei dori sa traiesti asa la infinit, plangi incontinuu, simti ca nu poti rezista si sustine o asemenea stare, dar vrei sa o traiesti la nesfarsit. Esti detasat de orice gand, te simti pe deplin viu, traiesti un moment de eternitate absoluta, simti ca ai existat dintodeauna si ca vei exista neincetat, iti multumesti tie pentru ca esti, te iubesti cu toate puterile tale!  Dupa un timp atingerea fina a fiintei tale ia sfarsit printr-un sarut profund care iti aduce o stare de relaxare si te conduce in materialismul in care erai angrenat odinioara. Te uiti in oglinda, ai fata plina de lacrimi si razi ca ai plans din “nimic”. Acel “nimic” provine din faptul ca aura divinitatii te-a protejat de formele si proiectiile tale mentale, si te-a situat intr-un plan al vidului in care subzista doar flacara pura a iubirii tale. Da, ai atins acea iubire pe care multi o cauta in alte persoane in relatii si in atentia celorlalti. Ai atins iubirea pura fata de tot, si cel mai presus fata de tine si a ta existanta. Esti entuziasmat ca ai posibilitatea sa simti, sa observi, sa te manifesti, sa constientizezi ca odata ce te afli detii cheia eternitatii. Nimic nu te mai incurca, nimic nu mai conteaza, iubesti si doar atat, tolerezi orice si pe oricine. Totul se rezuma la o calitate unica: exista. Nu mai etichetezi o persoana prin rea – buna, ci doar ai recunostinta fata de ea pentru ca exista la fel ca si tine, si o iubesti intens pentru ca impartiti acest dar. Incearca sa simti ca aceasta existenta va unifica, diferentele dintre voi sunt manifestarile diferite, dorintele de a trai alte aspecte ale existentei. Fi fericit ca ai intalnit o alta parte din tine, un alt mod al tau de a fi, o alta cale a ta de a te exprima, si iubeste-l indiferent ce ti-ar face, apreciaza ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine prin alti ochi.

Tu nu esti separat, tu esti totul, ai iubire indeajuns sa cuprinzi orice, ai constiinta cat sa fi parte din orice, incearca sa te intregesti, dizolva-ti individualitatea si gandurile care sustin ca tu esti separat. Ai curajul de a patrunde in interior, fi curios si doreste sa cunosti ce detii. Senzatia e coplesitoare cand vei realiza ca Universul este compactat in iubirea fiintei tale. Ai acces la acea constiinta care sustine tot, la secretele divinitatii, iti sunt inmanate toate cele necesare pentru a experimenta existenta asa cum doresti tu: de la uitare pana la trezirea esentei tale, de la suferinta pana la fericire absoluta, de la frica pana la iubire. Ai totul la dispozitie, tu esti responsabil de viata ta, ti-a fost dat totul, tu alegi si selectezi ce vrei si totodata tot tu simti ceea ce traiesti. In momentul in care ai reusit sa atingi divinitatea din tine, iti vei dori sa faci asta mai des, sa te contopesti cu Ea, iti vei dedica viata asupra propriei cunoasteri si implicit a sursei ce sustine totul. Cu cat vei avansa cu atat forma compacta a iubirii divine se va dizolva, simtindu-te cuprins de o iubire expansiva, imposibil de sustinut intr-o forma statica. Incepi sa traiesti o nevoie de daruire a propriei tale iubiri cu orice persoana iubitoare de existenta, precum si acel sentiment de intregire. Vei deveni tot mai constient de lucrurile pe langa care inainte treceai nepasator, te vei recunoaste ca fiind o parte din tot si totul ca fiind o parte din tine. Ajungi sa-ti intregesti propria natura cu orice, iar daca vei incerca sa revi la vechea mentalitate impusa de ego vei simti ca tu nu mai esti nimic, dar cu toate astea te simti existand. Aceasta se datoreaza faptului ca egoul si individualitatea ta incep sa se dizolve, realizand ca acele lucruri care inainte iti provocau suferinta vor disparea, intrucat acel tu in forma de individ care suferea de pe urma lor nu prea mai exista. Vei fi angrenat doar in iubirea si recunostinta eterna pentru faptul ca pur si simplu existi si atat!

Toti suntem un singur suflet, o singura constiinta, o iubire care se sustine tot prin iubire, nimic altceva nu exista, acesta e infinitul, acesta e absolutul, acesta esti tu, acesta sunt eu, aceasta este existenta a tot ceea ce este! Nimic nu a fost creat, totul a fost pur si simplu doar din iubirea de a exista!

Draga fiinta, existi si ai totul, existi si meriti asta, existi si esti deschis tuturor posibilitatilor, existi si nimic nu mai conteaza, existi si esti infinit, existi si asta e de ajuns!