Constient

by Catalin AmzaWritingsPosted on 22 Comments

Ceea ce te priveaza de simtire fina si atenta asupra vietii este interpretarea gresita pe care o ai asupra conditiei de a fi. Oamenii nu-si definesc, nu-si abordeaza si nu-si exprima in nici un fel starea de a fi prezent in viata, incat ei percep aceasta postura ca fiind banala, evidenta, o datorie pe care universul oricum era obligat sa o indeplineasca.

Viata e perceputa ca un loz ieftin, unul fara valoare pe care parca l-ai gasit pe jos, unul la care te apleci cu scarba doar ca sa faci o afacere din el, sa il vinzi pentru ceva. Cand vezi ca mai tot ce e in jurul tau detine acelasi bilet ieftin, te simti dezgustat si fugi spre altceva cu care sa devi special. Aproape fiecare isi doreste ceva mai mult decat conditia banala de a respira, decat plictiseala de a fi, ceva mai mult decat ideea de a te afla inconjurat de o natura saraca, una formata din banalitati pe care le gasesti la orice pas si de care poti profita in orice hal vrei. Oare ce poti vedea interesant in asa ceva, se intreaba ei. Cand te recunosti decat intr-o minte plina de mizerie, o astfel de atitudine te reprezinta, cu o asa abordare simtirea fata de tine si fata de ce-i in jurul tau devine nula. Faptul ca ti se pare normal si de la sine ideea ca existi, asta implica o nevoie disperata de a fabrica ceva de consum, sa fugi spre ceva care te-ar mai putea stimula in vreun fel, ceva care ti-ar produce evadarea din plictiseala morbinda cu care ti-ai sufocat propria prezenta. Ma uit in jur si vad oameni stimulati doar de impulsuri solide, doar de ceva puternic concentrat, doar de lucruri in care s-a investit suferinta. Restul impulsurilor subtile, cele cu un parfum natural au fost incinerate de plictiseala, devenind total neobservabile pentru un om care doarme adanc, atat de adanc incat atingerile fine sunt degeaba.

O identitate fabricata separat de Intreg este evident sa fie stimulata de niste impulsuri diferite, sintetice. Ego-ul digera doar propriile productii si cele impuse de societate. Cand il tratezi cu subtilitati sarace in continut mental, cu discutii lipsite de interpretari mentale, incepe sa-ti injecteze plictiseala, sa te plaseze in terenul ignorantei unde totul capata nuanta nonsensului si deraderii. Ego-ul este rolul, continutul vietii pe care societatea ti l-a impus, este forma pe care tu ai ales sa te defineasca in totalitate, este o pata careia i-ai permis sa-ti acopere orice urma de viata din tine. Nu este un fenomen natural cu care te-ai nascut, este un produs ulterior fabricat de societate, e o granita dincolo de care tu nu te mai poti regasi, nu te mai poti defini si nici recunoaste. Oamenii nu au nici cea mai vaga idee ca sunt intemnitati, nu stiu ca exista un ego, nu stiu sa faca diferenta intre viata in sine si formele cu care aceasta poate fi umpluta. Ei se recunosc decat in ceea ce fac, ceea ce au, ceea ce viata lor contine si de aceea cand acest ego e compromis, ei incep sa sufere, iar cand acest ego este ucis, viata lor inceteaza sa mai existe. Nu sunt adeptul suprimarii totale a ego-ului intrucat el este o parte necesara in cadrul comuniunii cu ceilalati, ci incerc sa las loc vietii sa respire dincolo de acest rol, sa-ti permiti unele momente de eliberare de acest ego si sa observi cum existenta are ea grija.

Identitatea e doar un rol variabil si incert, intr-o continua schimbare, ceea ce conteaza e viata in sine, spatiul unde orice rol se iveste, se schimba si dispare. Libertatea vietii poate fi exprimata daca poti realiza ca tot ce iti trece prin minte sunt doar niste ganduri, daca privesti ca un martor la reactiile tale mentale si emotionale, atunci poti simti cum creste in tine o constiinta in care se petrec toate gandurile si emotiile, un spatiu interior in care se desfasoara actiunile vietii tale. Incearca sa devi constient de campul tau energetic interior, simtind prezenta vie, animatoare din interiorul corpului. Stai linistit si percepe niste stari care au un impact frumos asupra ta, simte bucuria ca existenta te sustine in orice moment, iar acest lucru il face pentru ca si ea are nevoie de tine, esti o necesitatate. Existenta intelege doar limbajul tacerii, linistii si libertatii interioare, pentru ca ea nu este o persoana ci este insasi prezenta pura ferita de orice tulburare umana.

Permite catorva momente sa fie diferite de ceea ce ai trait pana acum si invita inteligenta cosmica sa-ti sopteasca parerea ei despre sensul prezentei tale aici. In ciuda alegerilor tale de a plonja si de a te pierde in fluxul formelor pe care viata le cuprinde, intelege ca tu si existenta sunteti mereu disponibili unul celuilalt.

Exist si asta e de ajuns!

by Catalin AmzaWritingsPosted on 10 Comments

Ti-ai atins vreodata iubirea infinita din interiorul fiintei tale? Eu am incercat si am descoperit ceva mai presus de cuvinte, atat de frumos incat a devenit un scop al vietii mele. Te asigur ca detii absolutul in adancul naturii tale, indrazneste sa-ti cunosti adevarata esenta prin a te iubi ca existi. Incearca, iar la simpla atingere garantez ca vei trai o dragoste imensa, lacrimile iti vor curge instant, devi constient, te simti viu si implinit, iti vei dori sa traiesti asa la infinit, plangi incontinuu, simti ca nu poti rezista si sustine o asemenea stare, dar vrei sa o traiesti la nesfarsit. Esti detasat de orice gand, te simti pe deplin viu, traiesti un moment de eternitate absoluta, simti ca ai existat dintodeauna si ca vei exista neincetat, iti multumesti tie pentru ca esti, te iubesti cu toate puterile tale!  Dupa un timp atingerea fina a fiintei tale ia sfarsit printr-un sarut profund care iti aduce o stare de relaxare si te conduce in materialismul in care erai angrenat odinioara. Te uiti in oglinda, ai fata plina de lacrimi si razi ca ai plans din “nimic”. Acel “nimic” provine din faptul ca aura divinitatii te-a protejat de formele si proiectiile tale mentale, si te-a situat intr-un plan al vidului in care subzista doar flacara pura a iubirii tale. Da, ai atins acea iubire pe care multi o cauta in alte persoane in relatii si in atentia celorlalti. Ai atins iubirea pura fata de tot, si cel mai presus fata de tine si a ta existanta. Esti entuziasmat ca ai posibilitatea sa simti, sa observi, sa te manifesti, sa constientizezi ca odata ce te afli detii cheia eternitatii. Nimic nu te mai incurca, nimic nu mai conteaza, iubesti si doar atat, tolerezi orice si pe oricine. Totul se rezuma la o calitate unica: exista. Nu mai etichetezi o persoana prin rea – buna, ci doar ai recunostinta fata de ea pentru ca exista la fel ca si tine, si o iubesti intens pentru ca impartiti acest dar. Incearca sa simti ca aceasta existenta va unifica, diferentele dintre voi sunt manifestarile diferite, dorintele de a trai alte aspecte ale existentei. Fi fericit ca ai intalnit o alta parte din tine, un alt mod al tau de a fi, o alta cale a ta de a te exprima, si iubeste-l indiferent ce ti-ar face, apreciaza ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine prin alti ochi.

Tu nu esti separat, tu esti totul, ai iubire indeajuns sa cuprinzi orice, ai constiinta cat sa fi parte din orice, incearca sa te intregesti, dizolva-ti individualitatea si gandurile care sustin ca tu esti separat. Ai curajul de a patrunde in interior, fi curios si doreste sa cunosti ce detii. Senzatia e coplesitoare cand vei realiza ca Universul este compactat in iubirea fiintei tale. Ai acces la acea constiinta care sustine tot, la secretele divinitatii, iti sunt inmanate toate cele necesare pentru a experimenta existenta asa cum doresti tu: de la uitare pana la trezirea esentei tale, de la suferinta pana la fericire absoluta, de la frica pana la iubire. Ai totul la dispozitie, tu esti responsabil de viata ta, ti-a fost dat totul, tu alegi si selectezi ce vrei si totodata tot tu simti ceea ce traiesti. In momentul in care ai reusit sa atingi divinitatea din tine, iti vei dori sa faci asta mai des, sa te contopesti cu Ea, iti vei dedica viata asupra propriei cunoasteri si implicit a sursei ce sustine totul. Cu cat vei avansa cu atat forma compacta a iubirii divine se va dizolva, simtindu-te cuprins de o iubire expansiva, imposibil de sustinut intr-o forma statica. Incepi sa traiesti o nevoie de daruire a propriei tale iubiri cu orice persoana iubitoare de existenta, precum si acel sentiment de intregire. Vei deveni tot mai constient de lucrurile pe langa care inainte treceai nepasator, te vei recunoaste ca fiind o parte din tot si totul ca fiind o parte din tine. Ajungi sa-ti intregesti propria natura cu orice, iar daca vei incerca sa revi la vechea mentalitate impusa de ego vei simti ca tu nu mai esti nimic, dar cu toate astea te simti existand. Aceasta se datoreaza faptului ca egoul si individualitatea ta incep sa se dizolve, realizand ca acele lucruri care inainte iti provocau suferinta vor disparea, intrucat acel tu in forma de individ care suferea de pe urma lor nu prea mai exista. Vei fi angrenat doar in iubirea si recunostinta eterna pentru faptul ca pur si simplu existi si atat!

Toti suntem un singur suflet, o singura constiinta, o iubire care se sustine tot prin iubire, nimic altceva nu exista, acesta e infinitul, acesta e absolutul, acesta esti tu, acesta sunt eu, aceasta este existenta a tot ceea ce este! Nimic nu a fost creat, totul a fost pur si simplu doar din iubirea de a exista!

Draga fiinta, existi si ai totul, existi si meriti asta, existi si esti deschis tuturor posibilitatilor, existi si nimic nu mai conteaza, existi si esti infinit, existi si asta e de ajuns!

Perceptia

by Catalin AmzaWritingsPosted on 5 Comments

  Analizand cele doua directii umane de cunoastere si evolutie – real si spiritual – am realizat ca omenirii nu ii este necesar extragerea directiei corecte din cele doua, nici realizarea unei a treia directii, ci contopirea acestor directii. Viziunea reala reprezinta metoda primara de parcurgere a necunoscutului , metoda  indreptata spre cunoasterea si modelarea exteriorului. Spiritualul in schimb demonstreaza ca exteriorul este doar o proiectie, holograma a carei sursa creatoare este interiorul individului, existenta exteriorului in lipsa unui observator ar fi absurda si fara sens. Filosofia e algoritmul  general al oricarei activitati . Celelalte preocupari sunt doar variabile ce particularizeaza marele algoritm-filosofia. Filosofia le reuneste pe toate la nivel avansat. Informatica are la baza conceptul de 0 si 1. Cu alte cuvinte,  exact singurul mod in care putem reprezenta lumea din jur. Conceptul de 0 si 1 reprezinta dualitatea care pentru intelegerea unor notiuni mai subtile devine o limitare pe care trebuie sa o depasim.

Dualitatea reprezinta compactarea tuturor conceptelor si perceptiilor care penduleaza intre cele doua posibilitati limitate: absenta-prezenta, fals-adevarat, rau-bun, urat-frumos, etc. Orice notiune abstracta si subtila care este raportata acestor doua repere ne inhiba aria de de a percepe si sesiza intelegerea lor. Noi ocolim marele reper in jurul caruia graviteaza tot ceea ce este, reper care totodata este si scopul existentei noastre: starea de a fi, darul de a exista, oportunitatea de a experimenta  si de a ne manifesta la interactiunea posibilitatilor cu care universul isi contureaza infinitatea. Nimic nu este rau sau bun ci tot ceea ce este are un scop bine definit in evolutia constiintei noastre.

Darul nostru de cocreatori produce imbracarea tuturor  interactiunilor in diferite forme in functie de subiectivismul construit pe baza a ceea ce am trait. De aceea cunoasterea interioara presupune imbunatatirea perceptiei interioare si implicit a intregului, intrucat nu exista o realitate exterioara bazata pe un obiectivism absolut.  Aceasta nu necesita nevoia de fi un filosof, o biblioteca de carti sau un depozit de informatii, ci sa ai acea sclipire care se numeste interes. Merg pe premiza asta. Ma ajuta sa nu ma amagesc ca sunt un invatacel care nu stie mai nimic, nu stie mai nimic din dorinta de a juca frumos rolul invatarii si cunoasterii, pentru ca in esenta el detine tot, singurul efort care ii ramane este sa recunoasca asta. Fluxul de ganduri al ratiunii inradacinate in materialism ma impinge catre o sfiala cum ca s-ar putea sa ma invart doar intr-un cerc al teoriei si doar atat, dar asta reprezinta modul de a-mi manifesta urletul de iesire din ignoranta in maniera care-mi sta in putinta. Entuziasmul emanat de nevoia  de a  impartasi energia si gandurile pozitive ale trezirii constiintei in contrast cu superficialitatea si ignoranta majoritatii, te face sa te simti singur intr-un ocean in care te bucuri  singur ca poti inota, restul sunt prea captivati de placerea de a se ineca.

Conditia actuala este o etapa inferioara a evolutiei spirituale prin care omenirea este condamnata si nevoita sa treaca in parcurgerea experimentarii existentei. Ne apropiem de un moment de cumpana, dar nu asa drastic si apocaliptic cum e prezis si perceput ci doar o separare si selectie in functie de impunerea interioara a fiecaruia. Dovedita indemanare de a modela realitatea materiala reflecta calitatea noastra suprema  de creatori, dar totodata si naivitatea care a impins controlul creatiei asupra noastra. Suntem arhitectii acestui Matrix creat atat de bine incat am ajuns sa ne identificam cu el, am ajuns simple instructiuni de cod care depind strict de marele Matrix. Decaderea economica din zilele noastre ce produce destramarea Matrixului reflecta implicit si distrugerea majoritatii care simt in paralel colapsul acestui sistem. Totodata pentru unii prabusirea Matrixului le dezvaluie adevarata natura de creatori fiind deschisi spre oportunitatea de a crea un alt sistem  bazat pe constiinta si energie, sistem care va rezona cu esenta scopului nostru, care spre deosebire de Matrix va depasi satisfactia comfortului senzorial.

In concluzie cele intamplate in aceste perioade ar trebui sa afiseze un semn de intrebare asupra perceptiilor noastre. Trebuie sa ne abatem de la postura de a vedea aceasta perioada ca fiind neagra, ci ca pe una deschizatoare catre noi posibilitati, un impuls catre o trezire a adevaratei noastre esente divine!