Starea de a fi

Starea de a fi nu trebuie sa se rezume doar la ceea ce mental tu poti sti si percepe despre tine ca si persoana, doar la o poveste cu si despre tine, o poveste creata si impusa tie in primii ani ai tai de viata. Prezenta ta trebuie sa te surprinda si sa te mire in orice moment. Fiecare reflectare lucida asupra propriei tale conditii de a fi este simtita ca o noua nastere. Starea de a fi nu trebuie stiuta, ci simtita prin observarea existentei din jurul tau. Avand sansa de a observa cum viata respira in jurul tau, in natura si in tot ce te inconjoara, vei simti ca aceasta respiratie a vietii te include si pe tine. In aceasta existenta esti implicat si tu.

Viata ta este o sansa a universului prin care el se poate observa ca exista. O prezenta constienta induce constientizare intregului univers existent. Prin tine universul capata o calitate suprema, aceea de a-si percepe propria existenta. Fiecare reflectare a ta asupra existentei este darul tau prin care universul se simte, se observa. Prin noi divinitatea incearca sa se defineasca, cautarea noastra fata de Dumnezeu, este aceasi cu cautarea lui Dumnezeu fata de el insusi. Noi suntem acelasi cu Dumnezeu nu in directia gresita pe care majoritatea o interpreteaza proiectand forma lor mental-umana asupra divinitatii, ci atribuirea cu divinitatea se produce prin dizolvarea conceptiilor mentale care te-au definit pe tine ca persoana, apoi recunoasterea ta ca fiinta spirituala identica si unificata in divinitate. Deci nu divinul este om ci omul este parte divina. Divinul nu este om, inseamna ca toate jocurile conceptelor si formelor mentale umane nu sunt recunoscute de divinitate. Divinitatea opereaza doar cu legile din interiorul fiintei umane facand abstractie de interpretarile si produsele mentale pe care un om alege sa si le insusasca. Deci nu e nimeni caruia sa ne plangem, suntem singurii nebuni care jucam atat de serios! Existenta e doar o iubire pura, aceea de a fi, o iubire neatinsa de regulile jocurilor noastre!

Omul este o etapa de evolutie a acestui intreg, o incercare a universului de a se desprinde din propria fiinta cu scopul de a se autoexperimenta prin simtirea de sine. Insa o entitate separata de intreg, care poarta cu sine calitatea  de creatie a propriei sale naturi, isi va asuma si anumite sarcini cum ar fi stapanirea calitatilor mostenite de la Intreg. Astfel sentimentele noastre de pierdere si singuratate sunt datorate iluziei de fiinta individuala, iar frica e datorata identificarii noastre complete cu acest rol de separare si obsesia noastra de a nu-l pierde. Postura de actor in fata existentei, in care putem constientiza ca in ciuda rolului pe care il avem, realitatea suprema  este alta, ne ofera luciditatea de a ne dirija rolul dintr-o perspectiva detasata lipsita de frica si suferinta. Astfel fiind in postura de a juca rolul vietii dar si de a ne observa in mod detasat cand facem asta, ne va oferi o experimentare a libertatii. Tocmai cand ajungi sa vezi intreaga poza, perspectiva de ansamblu a vietii tale, incepi sa intelegi si sa-ti placa viata. Chiar daca viata in negru este dureroasa, acest negru, aceasta calitate a vietii, este necesara in conturarea de ansamblu a intregii tale vieti, este o piesa ce sustine si leaga celelalalte piese.

Nu te mai angaja in viata consumand actiuni si acumuland eforturi ce iti induc falsa impresie de parcurgere si traire a vietii. Genul asta de atitudine e dictata de lacomia de viata care iti sugereaza incontinuu sa alergi spre ceva, sa indeplinesti si sa detii ceva. A fi priceput in a trata cu viata doar ca sa-ti produci cele mai bune marfuri, doar ca sa scoti si sa obtii beneficii de la ea, e un mod prin care tu traiesti pe langa viata, un mod prin care inconstient te pierzi intr-un vanat al vietii, fara sa te mai regasesti intr-o viata prezenta, simtita constient. Energia vietii tale e sortita sa serveasca fiecarui gand care doreste mereu ceva de la tine, care mereu iti impune o sarcina. Traiesti o viata inundata de ganduri, fiecare gand lipsit de luciditate e un gand care te poseda, care iti rapeste starea alearta si constienta din fata vietii. Acel gand incepe sa-si lase propria amprenta asupra prezentului, impunandu-i anumite judecati, sensuri si impunandu-ti tie o anumita stare emotionala. Din acel moment constiinta prezenta este aruncata in bratele stratului fals al vietii fabricat de propriul tau gand. Te identifici total cu o alta personalitate, ce e sortita unui alt scop, unui alt sens si cu o alta dispozitie in fata aceleasi singure vieti.

Totodata un gand isi impune si-un anumit grad de importanta asupra atentiei tale, iar acelea cu prioritatile cele mai ridicate isi prind radacini atat de adanci in propria ta fiinta incat se transforma in ambitii si scopuri total dedicate, incat pierderea lor iti pot provoca prabusirea intr-o prapastie a haosului. Oamenii se predau total unor asemenea dependente fixate adesea in mod inconstient. Combustibilul de care au nevoie in atingerea acestor ambitii este o proiectare iluzorie a lor in acel punct de succes pe care-l interpreteaza ca un apogeu. Un alt element stimulator este iluzia de gasire a unui tel, spre care vor urma un tipar sigur cu niste pasi clari si prestabiliti. Un asemenea gand le comfera ideea de sens al vietii si de stabilitate a acesteia pe un camp solid, siguranta unei tinte care nu pluteste in incertitudine. Scopul este un concept impus de noi insine pentru a ne da un sens, o directie spre care sa ne recunoastem. Nu-i un alt scop sau vreo alta menire decat cele pe care noi le cream si in cautarea carora noi pornim, pentru ca omul in aceasta incercare de gasire a unui scop isi atribuie un sens. Prezenta ta in sine este un scop, viata in sine este un scop care singur a pornit in propria sa indeplinire, un scop care momentan arata asa cum il putem vedea si simti acum.

Patrunde cat mai constient si lucid in simtirea Existentei si a starii de a fi, pentru ca fiecare constientizare in directia asta iti ofera intelegerea profunda ca atata timp cat existi, acest fapt nu se va schimba niciodata!

Dezvoltare spirituala

    Orice om are capacitatea de a se dezvolta spiritual. Vad aceasta dezvoltare ca pe o descoperire a ceea ce esti tu cu adevarat, o cunoastere indreptata spre interior, spre sursa fiintei tale. Totodata dezvoltarea spirituala implica si o sensibilitate mai fina in ceea ce inseamna a te simti viu, constient de tine si de existenta ce emana din sinea ta. Din perspectiva mea, calea dezvoltarii spirituale iti reda mult cautatul scop al vietii. Scopul consta in exploatarea cat mai profunda a starii de existenta, a starii de a fi. Patruns intr-o astfel de stare vei fi invaluit de un entuziasm ferit de orice forma mentala, traiesti o dragoste independenta, libera, suspendata intr-un vid pur. Starea nu depinde de nimic, astfel, automat esti ferit de frica de a pierde aceasta simtire, Esti constient ca tu esti sursa iubirii pe care o experimentezi, existi, deci vei fi invaluit la infinit de aceasta iubire. Odata descoperit, acest scop iti lasa impresia ca l-ai cunoscut dintodeauna, ca a existat latent in tine. Intradevar, acest sens al existentei tale a fost vesnic in interior, asteptand raspunsul unui stimul din partea ta. La cea mai fina atingere a sinelui, vei fi patruns in savoarea existentei pe care inainte ai ignorat-o. Intelegi ca scopul primar al vietii tale nu este sa faci ceva anume, ci doar sa te bucuri de starea de a fi, in eternitatea prezentului.

Repetarea mea legata de Existenta este explicatia faptului ca aceasta experienta m-a initiat spre dezvoltarea mea spirituala, de aceea Existenta poarta titlul blogului, tema centrala a articolelor mele, precum si sensul vietii mele. Imi aduce liniste, traire constienta, iubire, oportunitate spre orice posibilitate, detasare de frica, anularea limitelor, constrangerilor si dependentelor, sensibilitate, sursa inepuizabila de fericire, precum si alte senzatii din totalitatea celor pe care Existenta mi le poate oferi! Hranirea spirituala e singurul progres a carei evolutie va fi pastrata, intrucat de actiunile ego-ului vei fi purificat la viitoarea ta renastere. Esti doar un suflet, o constiinta, o iubire, deci investeste in ceea ce esti, adica in sensibilitate, dragoste, energie. Omenirea poate ajunge sa exploreze intreg Universul, insa fara o perspectiva spirituala ea va omite mereu un singur loc, un loc sacru ocupat de propria fiinta care detine cheia unor noi dimensiuni ce ne comfirma ca infinitatea nu poate fi cucerita ci doar recunoscuta ca fiind parte din a ta existenta.

Ce sta in calea dezvoltarii spirituale? Lacomia ego-ului de a-si satisface valul dorintelor sale, identificarea cu forme, ignoranta, nepasarea, evitarea prezentului si alte roluri pe care le jucam atat de bine incat am fost stapaniti de ele. Solutia? Existenta e atat de vasta incat ne ofera mediul necesar pentru orice experienta, experienta care depinde de raspunsul si manifestarea noastra fata de mediu. Asupra unora Universul incepe sa se manifeste intr-o forma mai deosebita, pe care initial o percepem ca pe un dezastru, esec, suferinta. Defapt Universul urmareste o ridicare vibrationala din partea ta. Intreaga ta atentie nu va mai fi distribuita pe larga gama de dorinte inutile impuse de ego, ci ea se va centraliza asupra suferintei pe care o resimti. Devi mai inchis, sensibil, apelezi la detasare si contemplare, astfel fuga fata de tine va inceta si vei petrece mai mult timp in preajma ta. Usor, usor te apropii de dorinta Universului si descoperi ca armonia acestuia nu a incercat niciodata sa suferi ci sa-ti depasesti suferinta. Tensiunea acumulata va fi inlaturata prin lacrimi de libertate, vei sesiza perfectiunea ce a lucrat asupra ta si astfel vei trai dulcea intiere in evolutia ta spirituala.

Lumea e invaluita intr-un vis cuprins de straturi de vise, fiind captata intr-un somn profund din dorinta de a trai dulcea trezire. Am experimentat indeajuns polul opus al esentei noastre, intunericul. E timpul sa recunoastem aparenta acelui intuneric indus de caderea noastra in uitare, ignoranta si superficialitate. A sosit vremea in care intunericul mintii e tradat de o iubire luminoasa, iubirea sinelui si a Existentei sale eterne!

Exist si asta e de ajuns!

Ti-ai atins vreodata iubirea infinita din interiorul fiintei tale? Eu am incercat si am descoperit ceva mai presus de cuvinte, atat de frumos incat a devenit un scop al vietii mele. Te asigur ca detii absolutul in adancul naturii tale, indrazneste sa-ti cunosti adevarata esenta prin a te iubi ca existi. Incearca, iar la simpla atingere garantez ca vei trai o dragoste imensa, lacrimile iti vor curge instant, devi constient, te simti viu si implinit, iti vei dori sa traiesti asa la infinit, plangi incontinuu, simti ca nu poti rezista si sustine o asemenea stare, dar vrei sa o traiesti la nesfarsit. Esti detasat de orice gand, te simti pe deplin viu, traiesti un moment de eternitate absoluta, simti ca ai existat dintodeauna si ca vei exista neincetat, iti multumesti tie pentru ca esti, te iubesti cu toate puterile tale!  Dupa un timp atingerea fina a fiintei tale ia sfarsit printr-un sarut profund care iti aduce o stare de relaxare si te conduce in materialismul in care erai angrenat odinioara. Te uiti in oglinda, ai fata plina de lacrimi si razi ca ai plans din “nimic”. Acel “nimic” provine din faptul ca aura divinitatii te-a protejat de formele si proiectiile tale mentale, si te-a situat intr-un plan al vidului in care subzista doar flacara pura a iubirii tale. Da, ai atins acea iubire pe care multi o cauta in alte persoane in relatii si in atentia celorlalti. Ai atins iubirea pura fata de tot, si cel mai presus fata de tine si a ta existanta. Esti entuziasmat ca ai posibilitatea sa simti, sa observi, sa te manifesti, sa constientizezi ca odata ce te afli detii cheia eternitatii. Nimic nu te mai incurca, nimic nu mai conteaza, iubesti si doar atat, tolerezi orice si pe oricine. Totul se rezuma la o calitate unica: exista. Nu mai etichetezi o persoana prin rea – buna, ci doar ai recunostinta fata de ea pentru ca exista la fel ca si tine, si o iubesti intens pentru ca impartiti acest dar. Incearca sa simti ca aceasta existenta va unifica, diferentele dintre voi sunt manifestarile diferite, dorintele de a trai alte aspecte ale existentei. Fi fericit ca ai intalnit o alta parte din tine, un alt mod al tau de a fi, o alta cale a ta de a te exprima, si iubeste-l indiferent ce ti-ar face, apreciaza ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine prin alti ochi.

Tu nu esti separat, tu esti totul, ai iubire indeajuns sa cuprinzi orice, ai constiinta cat sa fi parte din orice, incearca sa te intregesti, dizolva-ti individualitatea si gandurile care sustin ca tu esti separat. Ai curajul de a patrunde in interior, fi curios si doreste sa cunosti ce detii. Senzatia e coplesitoare cand vei realiza ca Universul este compactat in iubirea fiintei tale. Ai acces la acea constiinta care sustine tot, la secretele divinitatii, iti sunt inmanate toate cele necesare pentru a experimenta existenta asa cum doresti tu: de la uitare pana la trezirea esentei tale, de la suferinta pana la fericire absoluta, de la frica pana la iubire. Ai totul la dispozitie, tu esti responsabil de viata ta, ti-a fost dat totul, tu alegi si selectezi ce vrei si totodata tot tu simti ceea ce traiesti. In momentul in care ai reusit sa atingi divinitatea din tine, iti vei dori sa faci asta mai des, sa te contopesti cu Ea, iti vei dedica viata asupra propriei cunoasteri si implicit a sursei ce sustine totul. Cu cat vei avansa cu atat forma compacta a iubirii divine se va dizolva, simtindu-te cuprins de o iubire expansiva, imposibil de sustinut intr-o forma statica. Incepi sa traiesti o nevoie de daruire a propriei tale iubiri cu orice persoana iubitoare de existenta, precum si acel sentiment de intregire. Vei deveni tot mai constient de lucrurile pe langa care inainte treceai nepasator, te vei recunoaste ca fiind o parte din tot si totul ca fiind o parte din tine. Ajungi sa-ti intregesti propria natura cu orice, iar daca vei incerca sa revi la vechea mentalitate impusa de ego vei simti ca tu nu mai esti nimic, dar cu toate astea te simti existand. Aceasta se datoreaza faptului ca egoul si individualitatea ta incep sa se dizolve, realizand ca acele lucruri care inainte iti provocau suferinta vor disparea, intrucat acel tu in forma de individ care suferea de pe urma lor nu prea mai exista. Vei fi angrenat doar in iubirea si recunostinta eterna pentru faptul ca pur si simplu existi si atat!

Toti suntem un singur suflet, o singura constiinta, o iubire care se sustine tot prin iubire, nimic altceva nu exista, acesta e infinitul, acesta e absolutul, acesta esti tu, acesta sunt eu, aceasta este existenta a tot ceea ce este! Nimic nu a fost creat, totul a fost pur si simplu doar din iubirea de a exista!

Draga fiinta, existi si ai totul, existi si meriti asta, existi si esti deschis tuturor posibilitatilor, existi si nimic nu mai conteaza, existi si esti infinit, existi si asta e de ajuns!

Perceptia

  Analizand cele doua directii umane de cunoastere si evolutie – real si spiritual – am realizat ca omenirii nu ii este necesar extragerea directiei corecte din cele doua, nici realizarea unei a treia directii, ci contopirea acestor directii. Viziunea reala reprezinta metoda primara de parcurgere a necunoscutului , metoda  indreptata spre cunoasterea si modelarea exteriorului. Spiritualul in schimb demonstreaza ca exteriorul este doar o proiectie, holograma a carei sursa creatoare este interiorul individului, existenta exteriorului in lipsa unui observator ar fi absurda si fara sens. Filosofia e algoritmul  general al oricarei activitati . Celelalte preocupari sunt doar variabile ce particularizeaza marele algoritm-filosofia. Filosofia le reuneste pe toate la nivel avansat. Informatica are la baza conceptul de 0 si 1. Cu alte cuvinte,  exact singurul mod in care putem reprezenta lumea din jur. Conceptul de 0 si 1 reprezinta dualitatea care pentru intelegerea unor notiuni mai subtile devine o limitare pe care trebuie sa o depasim.

Dualitatea reprezinta compactarea tuturor conceptelor si perceptiilor care penduleaza intre cele doua posibilitati limitate: absenta-prezenta, fals-adevarat, rau-bun, urat-frumos, etc. Orice notiune abstracta si subtila care este raportata acestor doua repere ne inhiba aria de de a percepe si sesiza intelegerea lor. Noi ocolim marele reper in jurul caruia graviteaza tot ceea ce este, reper care totodata este si scopul existentei noastre: starea de a fi, darul de a exista, oportunitatea de a experimenta  si de a ne manifesta la interactiunea posibilitatilor cu care universul isi contureaza infinitatea. Nimic nu este rau sau bun ci tot ceea ce este are un scop bine definit in evolutia constiintei noastre.

Darul nostru de cocreatori produce imbracarea tuturor  interactiunilor in diferite forme in functie de subiectivismul construit pe baza a ceea ce am trait. De aceea cunoasterea interioara presupune imbunatatirea perceptiei interioare si implicit a intregului, intrucat nu exista o realitate exterioara bazata pe un obiectivism absolut.  Aceasta nu necesita nevoia de fi un filosof, o biblioteca de carti sau un depozit de informatii, ci sa ai acea sclipire care se numeste interes. Merg pe premiza asta. Ma ajuta sa nu ma amagesc ca sunt un invatacel care nu stie mai nimic, nu stie mai nimic din dorinta de a juca frumos rolul invatarii si cunoasterii, pentru ca in esenta el detine tot, singurul efort care ii ramane este sa recunoasca asta. Fluxul de ganduri al ratiunii inradacinate in materialism ma impinge catre o sfiala cum ca s-ar putea sa ma invart doar intr-un cerc al teoriei si doar atat, dar asta reprezinta modul de a-mi manifesta urletul de iesire din ignoranta in maniera care-mi sta in putinta. Entuziasmul emanat de nevoia  de a  impartasi energia si gandurile pozitive ale trezirii constiintei in contrast cu superficialitatea si ignoranta majoritatii, te face sa te simti singur intr-un ocean in care te bucuri  singur ca poti inota, restul sunt prea captivati de placerea de a se ineca.

Conditia actuala este o etapa inferioara a evolutiei spirituale prin care omenirea este condamnata si nevoita sa treaca in parcurgerea experimentarii existentei. Ne apropiem de un moment de cumpana, dar nu asa drastic si apocaliptic cum e prezis si perceput ci doar o separare si selectie in functie de impunerea interioara a fiecaruia. Dovedita indemanare de a modela realitatea materiala reflecta calitatea noastra suprema  de creatori, dar totodata si naivitatea care a impins controlul creatiei asupra noastra. Suntem arhitectii acestui Matrix creat atat de bine incat am ajuns sa ne identificam cu el, am ajuns simple instructiuni de cod care depind strict de marele Matrix. Decaderea economica din zilele noastre ce produce destramarea Matrixului reflecta implicit si distrugerea majoritatii care simt in paralel colapsul acestui sistem. Totodata pentru unii prabusirea Matrixului le dezvaluie adevarata natura de creatori fiind deschisi spre oportunitatea de a crea un alt sistem  bazat pe constiinta si energie, sistem care va rezona cu esenta scopului nostru, care spre deosebire de Matrix va depasi satisfactia comfortului senzorial.

In concluzie cele intamplate in aceste perioade ar trebui sa afiseze un semn de intrebare asupra perceptiilor noastre. Trebuie sa ne abatem de la postura de a vedea aceasta perioada ca fiind neagra, ci ca pe una deschizatoare catre noi posibilitati, un impuls catre o trezire a adevaratei noastre esente divine!