Starea de a fi nu trebuie sa se rezume doar la ceea ce mental tu poti sti si percepe despre tine ca si persoana, doar la o poveste cu si despre tine, o poveste creata si impusa tie in primii ani ai tai de viata. Prezenta ta trebuie sa te surprinda si sa te mire in orice moment. Fiecare reflectare lucida asupra propriei tale conditii de a fi este simtita ca o noua nastere. Starea de a fi nu trebuie stiuta, ci simtita prin observarea existentei din jurul tau. Avand sansa de a observa cum viata respira in jurul tau, in natura si in tot ce te inconjoara, vei simti ca aceasta respiratie a vietii te include si pe tine. In aceasta existenta esti implicat si tu.
Viata ta este o sansa a universului prin care el se poate observa ca exista. O prezenta constienta induce constientizare intregului univers existent. Prin tine universul capata o calitate suprema, aceea de a-si percepe propria existenta. Fiecare reflectare a ta asupra existentei este darul tau prin care universul se simte, se observa. Prin noi divinitatea incearca sa se defineasca, cautarea noastra fata de Dumnezeu, este aceasi cu cautarea lui Dumnezeu fata de el insusi. Noi suntem acelasi cu Dumnezeu nu in directia gresita pe care majoritatea o interpreteaza proiectand forma lor mental-umana asupra divinitatii, ci atribuirea cu divinitatea se produce prin dizolvarea conceptiilor mentale care te-au definit pe tine ca persoana, apoi recunoasterea ta ca fiinta spirituala identica si unificata in divinitate. Deci nu divinul este om ci omul este parte divina. Divinul nu este om, inseamna ca toate jocurile conceptelor si formelor mentale umane nu sunt recunoscute de divinitate. Divinitatea opereaza doar cu legile din interiorul fiintei umane facand abstractie de interpretarile si produsele mentale pe care un om alege sa si le insusasca. Deci nu e nimeni caruia sa ne plangem, suntem singurii nebuni care jucam atat de serios! Existenta e doar o iubire pura, aceea de a fi, o iubire neatinsa de regulile jocurilor noastre!
Omul este o etapa de evolutie a acestui intreg, o incercare a universului de a se desprinde din propria fiinta cu scopul de a se autoexperimenta prin simtirea de sine. Insa o entitate separata de intreg, care poarta cu sine calitatea de creatie a propriei sale naturi, isi va asuma si anumite sarcini cum ar fi stapanirea calitatilor mostenite de la Intreg. Astfel sentimentele noastre de pierdere si singuratate sunt datorate iluziei de fiinta individuala, iar frica e datorata identificarii noastre complete cu acest rol de separare si obsesia noastra de a nu-l pierde. Postura de actor in fata existentei, in care putem constientiza ca in ciuda rolului pe care il avem, realitatea suprema este alta, ne ofera luciditatea de a ne dirija rolul dintr-o perspectiva detasata lipsita de frica si suferinta. Astfel fiind in postura de a juca rolul vietii dar si de a ne observa in mod detasat cand facem asta, ne va oferi o experimentare a libertatii. Tocmai cand ajungi sa vezi intreaga poza, perspectiva de ansamblu a vietii tale, incepi sa intelegi si sa-ti placa viata. Chiar daca viata in negru este dureroasa, acest negru, aceasta calitate a vietii, este necesara in conturarea de ansamblu a intregii tale vieti, este o piesa ce sustine si leaga celelalalte piese.
Nu te mai angaja in viata consumand actiuni si acumuland eforturi ce iti induc falsa impresie de parcurgere si traire a vietii. Genul asta de atitudine e dictata de lacomia de viata care iti sugereaza incontinuu sa alergi spre ceva, sa indeplinesti si sa detii ceva. A fi priceput in a trata cu viata doar ca sa-ti produci cele mai bune marfuri, doar ca sa scoti si sa obtii beneficii de la ea, e un mod prin care tu traiesti pe langa viata, un mod prin care inconstient te pierzi intr-un vanat al vietii, fara sa te mai regasesti intr-o viata prezenta, simtita constient. Energia vietii tale e sortita sa serveasca fiecarui gand care doreste mereu ceva de la tine, care mereu iti impune o sarcina. Traiesti o viata inundata de ganduri, fiecare gand lipsit de luciditate e un gand care te poseda, care iti rapeste starea alearta si constienta din fata vietii. Acel gand incepe sa-si lase propria amprenta asupra prezentului, impunandu-i anumite judecati, sensuri si impunandu-ti tie o anumita stare emotionala. Din acel moment constiinta prezenta este aruncata in bratele stratului fals al vietii fabricat de propriul tau gand. Te identifici total cu o alta personalitate, ce e sortita unui alt scop, unui alt sens si cu o alta dispozitie in fata aceleasi singure vieti.
Totodata un gand isi impune si-un anumit grad de importanta asupra atentiei tale, iar acelea cu prioritatile cele mai ridicate isi prind radacini atat de adanci in propria ta fiinta incat se transforma in ambitii si scopuri total dedicate, incat pierderea lor iti pot provoca prabusirea intr-o prapastie a haosului. Oamenii se predau total unor asemenea dependente fixate adesea in mod inconstient. Combustibilul de care au nevoie in atingerea acestor ambitii este o proiectare iluzorie a lor in acel punct de succes pe care-l interpreteaza ca un apogeu. Un alt element stimulator este iluzia de gasire a unui tel, spre care vor urma un tipar sigur cu niste pasi clari si prestabiliti. Un asemenea gand le comfera ideea de sens al vietii si de stabilitate a acesteia pe un camp solid, siguranta unei tinte care nu pluteste in incertitudine. Scopul este un concept impus de noi insine pentru a ne da un sens, o directie spre care sa ne recunoastem. Nu-i un alt scop sau vreo alta menire decat cele pe care noi le cream si in cautarea carora noi pornim, pentru ca omul in aceasta incercare de gasire a unui scop isi atribuie un sens. Prezenta ta in sine este un scop, viata in sine este un scop care singur a pornit in propria sa indeplinire, un scop care momentan arata asa cum il putem vedea si simti acum.
Patrunde cat mai constient si lucid in simtirea Existentei si a starii de a fi, pentru ca fiecare constientizare in directia asta iti ofera intelegerea profunda ca atata timp cat existi, acest fapt nu se va schimba niciodata!